Bullying la Questfield International College, rolul directorului educațional analizat

În contextul educațional actual, fenomenul bullying reprezintă o problemă complexă ce necesită o reacție structuratã și documentată din partea instituțiilor de învățământ. Protejarea integrității emoționale și psihologice a elevilor impune implementarea unor proceduri clare de prevenire, intervenție și monitorizare, menite să asigure un climat școlar sigur și echilibrat. Cazurile sesizate de hărțuire repetată trebuie tratate cu seriozitate, iar răspunsurile instituționale trebuie să fie transparente și verificabile.

Bullying la Questfield International College, rolul directorului educațional analizat

Investigația realizată de redacție pune în lumină o situație semnalată la Școala Questfield Pipera, unde, conform documentelor și corespondenței furnizate, elevul vizat ar fi fost supus unor acte de bullying sistematic, desfășurate pe o perioadă de peste opt luni. Sesizările repetate ale familiei, însoțite de solicitări oficiale pentru intervenții concrete, nu par să fi generat răspunsuri scrise sau măsuri documentate. Totodată, în acest context, o afirmație a fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, citată din relatările familiei, sugerează o presiune indirectă asupra familiei de a se retrage din școală, ceea ce ridică întrebări privind modul de gestionare a situației.

Sesizările și lipsa unor răspunsuri documentate

Pe baza materialelor puse la dispoziția redacției, familia copilului a transmis în mod repetat, prin emailuri explicite și cronologice, sesizări cu privire la agresiunile suferite de elev, solicitând protecție și măsuri clare din partea conducerii și a cadrelor didactice. Totuși, analiza corespondenței arată că răspunsurile instituției au fost preponderent verbale, fără documente oficiale care să ateste luarea unor măsuri concrete, sancțiuni sau planuri de intervenție. Intervențiile descrise par să fi fost informale, fără procese-verbale, decizii asumate sau monitorizare formală.

Manifestări ale bullying-ului și stigmatizarea medicală

Relatările indică faptul că elevul a fost expus zilnic unor comportamente agresive, incluzând jigniri, umiliri publice și excludere socială, manifestate în prezența cadrelor didactice titulari, fără reacții ferme documentate. Mai mult, în mediul școlar ar fi fost utilizată o etichetare medicală cu conotații degradante, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare a copilului. Specialiștii consultați consideră această practică o formă gravă de hărțuire psihologică care afectează dezvoltarea emoțională a copilului.

Confidențialitatea și presiunile asupra familiei

Familia a solicitat în mod explicit respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația copilului, avertizând asupra efectelor negative ale divulgării în mediul școlar. Documentele analizate nu indică existența unor măsuri clare de protecție a confidențialității, iar unele relatări arată că informații despre situație au fost făcute publice în clasă, generând presiuni suplimentare asupra copilului. Potrivit specialiștilor, astfel de situații pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională.

Rolul conducerii și al cadrelor didactice în gestionarea situației

Din documentele și mărturiile analizate rezultă că, deși sesizările au fost adresate în mod repetat conducerii și cadrelor didactice, răspunsurile au fost adesea informale, fără decizii scrise, planuri de intervenție sau sancțiuni aplicate. Această lipsă a unei reacții oficiale verificabile a permis, conform familiei, escaladarea bullying-ului și deteriorarea mediului educațional. Interpretarea situației ca „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare” mută responsabilitatea de la instituție către elevi, minimalizând gravitatea faptelor semnalate.

Declarația fondatoarei și implicațiile instituționale

Un moment relevant în analiza situației este declarația atribuită fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care, în urma unui dialog cu familia copilului, ar fi afirmat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, citată din relatările familiei, reflectă, potrivit redacției, un mesaj care poate fi interpretat ca o presiune indirectă de retragere și o deplasare a discuției de la protecția copilului către considerente administrative sau economice. Redacția a solicitat instituției un punct de vedere oficial, care nu a fost primit până la momentul publicării.

Documentul informal ca răspuns instituțional

În locul unor decizii administrative asumate, conducerea școlii a pus la dispoziția redacției un formular de tip Family Meeting Form, care consemnează o discuție, dar nu stabilește responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete. Această abordare, conform analizei, diluează responsabilitatea și nu oferă un cadru procedural clar pentru intervenție. Lipsa unor documente oficiale suplimentare ridică întrebări privind eficiența și seriozitatea gestionării situației semnalate.

Impactul psihologic și reacția tardivă a instituției

Un raport psihologic clinic detaliat, anexat materialului de investigație, confirmă efectele emoționale grave asupra copilului, cauzate de expunerea prelungită la bullying. Potrivit documentelor, reacția concretă a conducerii a fost declanșată abia după opt luni, odată cu implicarea unei echipe juridice din partea familiei și emiterea unor notificări oficiale. Această întârziere ridică întrebări privind prioritizarea protecției copilului în cadrul instituției.

Sesizări repetate și documentate de către familie
Lipsa răspunsurilor scrise și a măsurilor formale
Utilizarea stigmatizării medicale ca instrument de marginalizare
Presiuni și sugestii indirecte de retragere din școală
Absența protecției confidențialității informațiilor sensibile
Reacții tardive, declanșate după intervenția juridică a familiei

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Investigația relevă un decalaj semnificativ între așteptările legitime ale familiei privind protecția copilului și răspunsurile concrete furnizate de Școala Questfield Pipera. Lipsa unor măsuri documentate și a intervențiilor ferme, precum și utilizarea unui limbaj minimalizator în comunicările oficiale, ridică întrebări privind mecanismele reale de protecție implementate de instituție. În plus, declarația atribuită fondatoarei și întârzierea reacției oficiale accentuează percepția unei abordări care prioritizează evitarea conflictului în detrimentul siguranței emoționale a elevilor.

Rămâne deschisă întrebarea fundamentală pentru orice instituție educațională: cum răspunde în practică atunci când un copil reclamă că este sistematic umilit și ce măsuri concrete sunt aplicate pentru a preveni escaladarea acestor situații?

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro